Homepage / Instante / Angajator obligat sa plateasca ratele bancare ale angajatului
Date ingrijoratoare privind consumul de droguri Oficial, apare al treilea sex! Instanta constitutionala respinge vaccinarea obligatorie? MARILE INUMANITATI: Masacrul din Nanking MARILE INUMANITATI: Masacrul din Noaptea Sf. Bartolomeu Instanta: Politistii raspund patrimonial pentru greselile facute Decizie controversata: doi morti si autorul liber! Cum poti detine legal o arma? Concubinajul produce consecinte juridice Trecerea contributiilor la salariat, este neconstitutionala si incalca drepturile omului ! Cancerul vindecat cu droguri? Biserica spune DA tatuajelor ! Pericol iminent: substante interzise in fructe! Ce face dependentul de droguri, din ziua arestarii Angajator obligat sa plateasca ratele bancare ale angajatului Folosirea pozelor altei persoane pe facebook, fapta ilicita Perchezitie: Pot filma daca intra in casa? ACHITAREA pentru conducerea unui vehicul fara permis si sub influenta alcoolului Inchisoarea cu executare pentru accesarea unui cont de facebook. Nota critica SCUZA PROVOCARII – CIRCUMSTANTA ATENUANTA LEGALA? Vaccinarea obligatorie, permisa de CEDO? Accesarea telefonului mobil al altuia, constituie infractiune? Drepturile Omului TV: Dezastru ecologic in Bucegi. Constructii neautorizate. Obligatia instantei de a verifica proportionalitatea masurii demolarii. Cele mai crude metode de tortura Inregistrarile facute de parti, pot fi folosite in procesele civile? Dreptul de a cere stergerea numelui din motoarele de cautare. CEDO: Alienare părintească; împiedicarea unui parinte de a-si vizita copilul. CEDO: pasivitatea autoritatiilor in fata violenței domestic CEDO: Comunicarea citatiei prin afisare, incalca dreptul la un proces echitabil. CEDO: Neaudierea martorilor de catre ultima instanta, incalca art. 6 din Conventie. Motivare superficiala a unei hotarari judecatoresti; Sanctiune, aplicarea directa a reglementarile internationale. Infectiile intraspitalicesti, cauză a 70% din decesele inregistrate in serviciile de chirurgie generala. Neinformarea loiala. Fals informatic. Crearea unui cont Facebook cu un continut denigrator la adresa unei persoane. CEDO: Cand este ilegala monitorizarea angajatului in timpul programului. Dreptul la un mediu sanatos. Taierea ilegala a padurilor Alienarea parentala; Tratamentul juridic – decaderea din drepturile parintesti. Viata artificiala vs. moartea legala. CJUE: Fluctuațiile cursului valutar. Consecinte in contractele de credit. Despagubiri acordate pe viata unui fost angajat ce folosise telefonul mobil la serviciu Utilizarea dronei, fapta penala sau nu ? Legalitatea sistemelor de supraveghere video Imbolnavirea in urma unui vaccin. Proba. Dreptul la hrana adecvata Perioada detentiei, considerata vechime in munca

Instante

Angajator obligat sa plateasca ratele bancare ale angajatului

O practică recentă a instanțelor, acordă o protecție tot mai largă angajaților în fața actelor nelegale ale angajatorilor, ce sunt obligați să acopere toate prejudiciile cauzate de o concediere abuzivă. Cu siguranță această soluție va constitui un precedent ce va influența practica judiciară, și pentru argumentele prezentate în nota de final, va putea fi invocat cu succes și de alte persoane ce se găsesc într-o situație precum cea rezumată mai jos.

Într-o cauză recentă, reclamantul s-a plâns instanței că datorită concedierii sale nelegale, nu a mai avut posibilitatea să achite la timp ratele bancare pe care le avea, fapt care a generat costuri suplimentare (penalități), cât și declanșarea procedurii de executare silită, în cele din urmă, fiind nevoit să își vândă în mod voluntar imobilul si a achita creditul. Măsura concedierii fusese declarată de instanță nelegală acesta fiind reangajat.

În acest context, a cerut, între altele, obligarea angajatorului să plătească cu titlu de daune materiale, sumele ce reprezintă costuri suplimentare determinate de neplata la timp a ratelor, cât și, despăgubiri morale, pentru suferința psihică determinată de executarea silită.

Instanța a reținut că, în adevăr, existenţa acestui interval total de peste un an în care reclamantul a fost lipsit de salariu, fără să existe dovezi privind deţinerea unor economii sau a posibilităţii vânzării unor bunuri într-o măsură suficientă acoperirii atât a nevoilor de subzistenţă, cât şi a ratelor de credit, precum şi lipsa unor dovezi în sensul posibilităţii obţinerii unor venituri din alte surse, respectiv a dobândirii altui loc de muncă, justifică pe deplin concluzia de ordin logic că între concediere şi înregistrarea restanţelor la plata ratelor de credit a existat legătură de cauzalitate, respectiv că lipsa salariului a determinat pe reclamant să nu mai poată plăti la timp ratele de credit.

Prin urmare, prejudiciul material este produs prin concedierea nelegală reclamantului, a cărei consecinţă a fost acumularea suplimentară a acestei datorii, faţă de bancă şi executorul judecătoresc.

Întrucât acest prejudiciu a fost cauzat de pârâtă reclamantului printr-o faptă ilicită săvârşită cu vinovăţie, astfel cum a fost argumentat mai sus, fiind deci îndeplinite condiţiile angajării răspunderii patrimoniale prevăzute de art. 253 alin. 1 C. Mc., curtea va reforma sentinţa apelată în sensul că va obliga pârâta să plătească această sumă reclamantului, cu titlu de daune materiale.

Suferinţa invocată şi dovedită în prezenta cauză de către reclamant este legată de împrejurările în care a ajuns să vândă apartamentul, respectiv sub ameninţarea vânzării acestuia la licitaţie publică de către executorul judecătoresc, situaţie la care s-a argumentat deja mai sus că s-a ajuns din culpa pârâtei, care l-a concediat nelegal şi astfel l-a lipsit de posibilităţile materiale de a achita la timp ratele de credit.

Prin urmare, nu vânzarea în sine a apartamentului, dar împrejurările în care aceasta a avut loc, caracterizate prin perspectiva vânzării silite în cadrul procedurii de executare silită, împrejurări care au fost o consecinţă directă a concedierii nelegale care l-a lipsit pe reclamant de veniturile salariale pe o perioadă de peste un an, conturează existenţa unui prejudiciu moral.

Practic, concedierea a generat în cele din urmă imposibilitatea plăţii ratelor la scadenţă şi declanşarea executării silite, ceea ce a creat în mod obiectiv reclamantului o stare de incertitudine privind posibilitatea vânzării apartamentului către un cumpărător ales de acesta.

Acest fapt este de înţeles că a generat reclamantului o suferinţă psihică, datorită stresului inerent unei astfel de situaţii, apreciat obiectiv, în considerarea unei persoane normale.

Prejudiciul moral nu este evaluabil în bani, dar se impune să fie compensat integral, pe măsura dimensiunii, gravităţii şi consecinţelor sale. În condiţiile în care reclamantul nu a fost în măsură să dovedească aspecte de fapt particulare cu privire la prejudiciul decurgând din concedierea nelegală, care l-a pus în situaţia de a vinde apartamentul în împrejurările descrise, guvernate de perspectiva unei vânzări silite care era rezonabil să se creadă că i-ar fi produs un prejudiciu material prin obţinerea unui preţ dezavantajos, stabilirea sumei de bani apte să compenseze în mod just prejudiciul creat se va stabili prin raportare la o persoană obişnuită

Nota:

Modul în care instanța a soluționat cauza, constituie un exemplu de „bune practici” în materie, deoarece, în astfel de situații – în care în dreptul unei persoane, are loc o ingerință, din partea unui terț, precum angajatorul ce îl concediază nelegal pe angajat – atunci, statul, prin agenții săi (instanțe, organe judiciare, autorități etc.) are nu doar obligația de a înlătura ingerința, dar și aceea de a acorda, sau obliga să-i fie acordate compensații/despăgubiri victimei, pentru toate prejudiciile suferite.

Soluția rezumată mai sus, constituie precedent judiciar, și în putere principiului securității juridice, și al egalității în fața legii și a autorităților, orice persoană ce se găsește într-o situație similară sau comparabilă cu reclamantul din această cauză, are dreptul să beneficieze de același tratament, și prin urmare, se impune ca pe viitor, instanțele să țină cont de această decizie, ca precedent judiciar.

O remarcă se impune, anume că într-o concepție „clasică” se susține că „la noi” precedentul judiciar nu constituie izvor de drept, ca în sistemul anglo-saxon, opinie corectă, din perspectivă teoretică, pentru că „la noi” judecătorul aplică legea, nu o realizează, însă, acest fapt, nu este de natură să nege principiul de mai sus, de ordine constituțională, al egalității și al securității juridice, care, impune acordarea, aplicarea unui tratament egal persoanelor aflate în situații analoge sau comparabile.

Av. Artin Sarchizian.

Post a Comment

Your email address will not be published.