Homepage / Instante / Constructii neautorizate. Obligatia instantei de a verifica proportionalitatea masurii demolarii.
Date ingrijoratoare privind consumul de droguri Oficial, apare al treilea sex! Instanta constitutionala respinge vaccinarea obligatorie? MARILE INUMANITATI: Masacrul din Nanking MARILE INUMANITATI: Masacrul din Noaptea Sf. Bartolomeu Instanta: Politistii raspund patrimonial pentru greselile facute Decizie controversata: doi morti si autorul liber! Cum poti detine legal o arma? Concubinajul produce consecinte juridice Trecerea contributiilor la salariat, este neconstitutionala si incalca drepturile omului ! Cancerul vindecat cu droguri? Biserica spune DA tatuajelor ! Pericol iminent: substante interzise in fructe! Ce face dependentul de droguri, din ziua arestarii Angajator obligat sa plateasca ratele bancare ale angajatului Folosirea pozelor altei persoane pe facebook, fapta ilicita Perchezitie: Pot filma daca intra in casa? ACHITAREA pentru conducerea unui vehicul fara permis si sub influenta alcoolului Inchisoarea cu executare pentru accesarea unui cont de facebook. Nota critica SCUZA PROVOCARII – CIRCUMSTANTA ATENUANTA LEGALA? Vaccinarea obligatorie, permisa de CEDO? Accesarea telefonului mobil al altuia, constituie infractiune? Drepturile Omului TV: Dezastru ecologic in Bucegi. Constructii neautorizate. Obligatia instantei de a verifica proportionalitatea masurii demolarii. Cele mai crude metode de tortura Inregistrarile facute de parti, pot fi folosite in procesele civile? Dreptul de a cere stergerea numelui din motoarele de cautare. CEDO: Alienare părintească; împiedicarea unui parinte de a-si vizita copilul. CEDO: pasivitatea autoritatiilor in fata violenței domestic CEDO: Comunicarea citatiei prin afisare, incalca dreptul la un proces echitabil. CEDO: Neaudierea martorilor de catre ultima instanta, incalca art. 6 din Conventie. Motivare superficiala a unei hotarari judecatoresti; Sanctiune, aplicarea directa a reglementarile internationale. Infectiile intraspitalicesti, cauză a 70% din decesele inregistrate in serviciile de chirurgie generala. Neinformarea loiala. Fals informatic. Crearea unui cont Facebook cu un continut denigrator la adresa unei persoane. CEDO: Cand este ilegala monitorizarea angajatului in timpul programului. Dreptul la un mediu sanatos. Taierea ilegala a padurilor Alienarea parentala; Tratamentul juridic – decaderea din drepturile parintesti. Viata artificiala vs. moartea legala. CJUE: Fluctuațiile cursului valutar. Consecinte in contractele de credit. Despagubiri acordate pe viata unui fost angajat ce folosise telefonul mobil la serviciu Utilizarea dronei, fapta penala sau nu ? Legalitatea sistemelor de supraveghere video Imbolnavirea in urma unui vaccin. Proba. Dreptul la hrana adecvata Perioada detentiei, considerata vechime in munca

Instante

Constructii neautorizate. Obligatia instantei de a verifica proportionalitatea masurii demolarii.

Ipoteza clasică este aceea în care, o persoană efectuează o lucrare, fie fără autorizație de construire, fie, cu nerespectarea unei autorizații existente (construiește în plus față de ce era autorizat).

Într-o astfel de situație, legea națională este clară, și anume, potrivit art. 32 alin. 1 din Legea 50/1991,  în cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termenul celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, dupa caz:
a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației;
b) desființarea construcțiilor realizate nelegal.

Practic, dacă ar fi să facem o interpretare literară a legii, să aplicam legea tále quale, atunci, posibilitatea pe care ar avea-o instanța s-ar reduce la una dintre cele două variante prevăzute limitativ de lege, anume, fie desființarea construcției, când este neautorizată, fie încadrarea lucrării în prevederile autorizației, când construcția efectuată în realitate, nu respectă condițiile autorizației.

O astfel de interpretare, care din păcate constituie până acum regula în practică, afectează în mod esențial atât “libertatea” instanței de a dispune o soluție legală și justă, într-o cauză concretă, unde trebuia să îndeplinească un act de justiție, nicidecum să fie “încorsetat” apropri în soluția ce o va da, câtă vreme, într-o situație precum aceasta, judecătorul ar deveni un simplu executant al legii, de vreme ce  “va dispune” una din cele două soluții prevăzute de lege, nicidecum o alta, iar pe de altă parte, afectează dreptul “la un bun” garantat de art. 1 Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp, nu se oferă posibilitatea instanței de a aprecia asupra proporționalității măsurii în raport cu circumstanțele concrete ale cauzei.

Soluția, într-o ipoteză precum aceasta nu este decât una, și anume, de a aplica normele naționale, în acord, regulile și garanțiile din materia drepturilor fundamentale, între care și cele cuprinse în Convenția Europeana a Drepturilor Omului, și Protocoalele la aceasta.

Precum am văzut, norma națională este destul de “strictă” reducând în mod substanțial posibilitățiile instanței, situație în care, se impune aplicarea directă a dispozițiilor art. 1 din Protocolul 1 la Convenție, și a principiilor ce se degajă din practica CEDO.

În acest sens, CEDO a apreciat că, problema esențială este dacă interferența ar aduce un echilibru echitabil între interesul proprietarului construcției de a-și menține bunul intact și interesul general pentru a asigura implementarea eficientă a interdicției de a construi fără autorizație.

Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, articolul 1 al doilea paragraf din Protocolul nr. 1 trebuie interpretat în lumina principiului enunțat la prima teză a primului paragraf: că o ingerință trebuie să aibă dreptate echilibrul dintre interesul general al comunității și drepturile individului. Aceasta înseamnă că o măsură trebuie să fie potrivită pentru atingerea scopului său și nu disproporționată în raport cu acest scop (a se vedea, printre alte autorități, James și alții împotriva Regatului Unit, 21 februarie 1986, § 50, seria A nr. 98.

În continuare redăm un exemplu de aplicare a legii în spiritul Convenției, o reprezintă și o decizie de speța Judecătoriei Sectorului 1 București, în care instanța a reținut că:

Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 100/27.04.2012, emis de către reclamant, s-a reținut în sarcina pârâtei contravenția prevăzută de art.26 alin 1 lit.b din Legea 50/1991 republicată, reţinându-se în cuprinsul acestuia că pârâta, persoană juridică, în calitate de investitor şi executant al imobilului cu destinaţie comercială, situat în B., sector 1, str. P.M., nr. 7, la data controlului avea în execuţie lucrări de construcţii care nu respectau autorizaţia de construire şi proiectul tehnic autorizat (AC nr. 284/27/M/12413 din 05.08.2010, emisă de P.S. 1 al M.B.

În cuprinsul aceluiaşi proces-verbal s-a menţionat că lucrările de construcţii la acest imobil executate cu nerespectarea autorizaţiei de construire şi a proiectului tehnic autorizat  constau în  realizare subsol, extindere planşee din beton armat peste parter şi peste etaj 1 între axele 1-4/A-A1 precum şi în consolă de aproximativ 1.00 m în axele 1 şi 2, modificarea cotei de nivel a planşeului peste parter, de la + 3.00 m prevăzut în planşa A02 la + 4,50 m aproximativ;  modificarea dimensiunilor secţiunii elementelor structurale din beton armat ale parterului şi etajului 1 şi modificarea poziţiei în plan a acestora s-a făcut contrar prevederilor art. 3 alin. 1 lit. a din legea 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Totodată, în baza art. 28 al.1 din aceeași lege s-a stabilit că măsura complementară administrativă desfiinţarea lucrărilor executate cu nerespectarea autorizaţiei de construire sau încadrarea lucrărilor executate la imobilul menţionat în prevederile autorizaţiei de construire până la data de 27.07.2012.

În aceste condiții, după expirarea termenului acordat pârâtei prin procesul verbal menționat, și având în vedere notă de constatare adresa PS 1 Bucureşti ( f 11), potrivit căreia pârâta nu a dus la îndeplinire măsura de intrare în legalitate prin obținerea autorizației legale de construire, reclamantul a formulat prezenta cerere, prin care a solicitat obligarea acesteia să desființeze lucrările executate fără autorizație de construire.
Instanța reține că această obligație de a face izvorăște dintr-o faptă contravențională și este prevazută în dispozițiile art.28 al.3 din Legea 50/1991, republicată: “Măsura desființării construcțiilor se aplică și în situația în care, la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit prin procesul verbal de constatare a contravenției, contravenientul nu a obținut autorizația necesară.”

Sub aspectul situației de fapt, instanța reține că reclamantul a dovedit fapta pârâtei, constând în realizarea unor lucrări fără obținerea autorizației de construcție.

În schimb, instanța apreciază că această sancțiune complementară (desființarea lucrărilor) nu este justificată, fiind suficient faptul că pârâta a fost obligată la plata unei amenzi.

Instanța are în vedere că, în interpretarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană  a Drepturilor Omului, această măsură de desființare a lucrărilor afectează dreptul de dispoziție al pârâtei asupra bunului, motiv pentru care trebuie să îndeplinească condițiile dezvoltate de Curte în jurisprudența sa, respectiv să fie prevăzută de lege, să fie instituită într-un scop legitim și să fie proporțională cu scopul urmărit.
Dacă primele condiții sunt respectate (măsura fiind reglementată de Legea nr. 50/1991, în vederea asigurării unui control de legalitate și securitate în domeniul efectuării de lucrări de construire), instanța apreciază că, ținând cont de circumstanțele speței, elementul proporționalității nu este asigurat.

Astfel, lucrările efectuate (realizare subsol, realizare planşeu din beton armat peste parter şi peste etajul 1) sunt intrinsec legate de construcție în sine, astfel încât desființarea lor  ar conduce la  afectarea gravă a acesteia.
Or, atât timp cât reclamantul nu a învederat în cuprinsul procesului verbal că lucrările realizate ar pune în pericol rezistența imobilului, prezentând în același timp riscuri pentru alte imobile, instanța consideră că desființarea lucrărilor efectuate, ca o masură automată pentru neobținerea autorizației în termenul stabilit, este disproporționată în raport cu pericolul real al faptei și ar încălca dreptul de proprietate al pârâtei într-o manieră contrară art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În aceste condiții, apreciind că desființarea lucrărilor efectuate de pârâtă nu este o masură justificată și proporțională cu scopul urmărit, instanța va respinge prezenta  cerere, ca neîntemeiată.

Jud.Sect 1 Sent.Civ. nr. 502/2015

Portal.just.ro.

Post a Comment

Your email address will not be published.