Homepage / CEDO / CEDO: Cand este ilegala monitorizarea angajatului in timpul programului.
Date ingrijoratoare privind consumul de droguri Oficial, apare al treilea sex! Instanta constitutionala respinge vaccinarea obligatorie? MARILE INUMANITATI: Masacrul din Nanking MARILE INUMANITATI: Masacrul din Noaptea Sf. Bartolomeu Instanta: Politistii raspund patrimonial pentru greselile facute Decizie controversata: doi morti si autorul liber! Cum poti detine legal o arma? Concubinajul produce consecinte juridice Trecerea contributiilor la salariat, este neconstitutionala si incalca drepturile omului ! Cancerul vindecat cu droguri? Biserica spune DA tatuajelor ! Pericol iminent: substante interzise in fructe! Ce face dependentul de droguri, din ziua arestarii Angajator obligat sa plateasca ratele bancare ale angajatului Folosirea pozelor altei persoane pe facebook, fapta ilicita Perchezitie: Pot filma daca intra in casa? ACHITAREA pentru conducerea unui vehicul fara permis si sub influenta alcoolului Inchisoarea cu executare pentru accesarea unui cont de facebook. Nota critica SCUZA PROVOCARII – CIRCUMSTANTA ATENUANTA LEGALA? Vaccinarea obligatorie, permisa de CEDO? Accesarea telefonului mobil al altuia, constituie infractiune? Drepturile Omului TV: Dezastru ecologic in Bucegi. Constructii neautorizate. Obligatia instantei de a verifica proportionalitatea masurii demolarii. Cele mai crude metode de tortura Inregistrarile facute de parti, pot fi folosite in procesele civile? Dreptul de a cere stergerea numelui din motoarele de cautare. CEDO: Alienare părintească; împiedicarea unui parinte de a-si vizita copilul. CEDO: pasivitatea autoritatiilor in fata violenței domestic CEDO: Comunicarea citatiei prin afisare, incalca dreptul la un proces echitabil. CEDO: Neaudierea martorilor de catre ultima instanta, incalca art. 6 din Conventie. Motivare superficiala a unei hotarari judecatoresti; Sanctiune, aplicarea directa a reglementarile internationale. Infectiile intraspitalicesti, cauză a 70% din decesele inregistrate in serviciile de chirurgie generala. Neinformarea loiala. Fals informatic. Crearea unui cont Facebook cu un continut denigrator la adresa unei persoane. CEDO: Cand este ilegala monitorizarea angajatului in timpul programului. Dreptul la un mediu sanatos. Taierea ilegala a padurilor Alienarea parentala; Tratamentul juridic – decaderea din drepturile parintesti. Viata artificiala vs. moartea legala. CJUE: Fluctuațiile cursului valutar. Consecinte in contractele de credit. Despagubiri acordate pe viata unui fost angajat ce folosise telefonul mobil la serviciu Utilizarea dronei, fapta penala sau nu ? Legalitatea sistemelor de supraveghere video Imbolnavirea in urma unui vaccin. Proba. Dreptul la hrana adecvata Perioada detentiei, considerata vechime in munca

CEDO

CEDO: Cand este ilegala monitorizarea angajatului in timpul programului.

Curtea Europeana, a pronuntat de curand o hotarare ce traseaza conditiile in care poate avea loc monitorizarea corespondentei electronice a angajatului.

Astfel, la originea cauzei, se gaseste cerera reclamantuli Bogdan Mihai Bărbulescu, de naţionalitate român, care În perioada 01 august 2004 şi 06 august 2007 a fost angajat la o companie privată în calitate de inginer. La cererea angajatorului acesta a creat un cont Yahoo Messenger cu scopul de a răspunde la cererile clienţilor.

La 13 iulie 2007 reclamantul a fost informat de angajator că comunicările prin Yahoo Messenger au fost monitorizate în perioada 5 – 13 iulie 2007 şi că înregistrările demonstrează că el a folosit internetul în scopuri personale. Reclamantul a răspuns în scris că el a folosit acest serviciu doar în scopuri profesionale. El a prezentat transcrierea comunicărilor sale inclusiv transcrierea mesajelor cu fratele său şi cu logodnica vizând chestiuni personale.

La 01 august 2007 angajatorul a încetat contractul de muncă cu reclamantul pentru încălcarea reglementărilor interne a companiei care interziceau utilizarea resurselor companiei în scopuri personale. Reclamantul a contestat decizia angajatorului în instanţa de judecată invocând că decizia de încetare a contractului este nulă pe motivul că angajatorul prin accesarea comunicărilor i-a încălcat dreptul la corespondenţă contrar Constituţiei şi Codului penal.

Impotriva acestei masuri, a fost formulata contestatie in fata instantelor nationale, care insa a fost respinsa.

La cererea reclamantului, la 06 iunie 2016, cauza a fost referită Marii Camere.

Prin hotărârea Marii Camere din 05 septembrie 2017, cu 11 voturi la 6, că a avut loc violarea Articolului 8 din Convenţie.

Curtea a confirmat că Articolul 8 este aplicabil în speţă, concluzionând că comunicările de la locul de muncă pot fi acoperite de conceptele de viaţă privată şi corespondenţă. Ea a notat, în particular, că deşi era discutabil dacă în lumina reglementărilor restrictive a angajatorului a folosirii internetului, reclamantul putea să aibă o aşteptare rezonabilă a intimităţii, despre care el a fost informat, instrucţiunile angajatorului nu pot reduce viaţa privată socială la locul de muncă la zero. Dreptul la respectul vieţii private şi a intimităţii corespondenţei continuă să existe, chiar dacă poate fi restricţionat în măsura necesităţii.

Deşi măsura de care s-a plâns, monitorizarea comunicărilor reclamantului în rezultatul cărora el a fost concediat, a fost realizată de o companie privată, ele au fost acceptate de instanţele naţionale.

 Corespunzător Curtea a considerat că cererea urmează a fi examinată din perspectiva obligaţiilor pozitive a statului. Autorităţilor naţionale li s-a cerut să efectueze un exerciţiu de balansare a drepturilor concurente, şi anume dreptul la respectul vieţii private a reclamantului, pe de o parte, şi dreptul angajatorului de a lua măsuri pentru asigurarea conducerii fluente a companiei, pe de altă parte.

În ceea ce priveşte chestiunea dacă instanţele naţionale au asigurat un echilibru just dintre aceste interese, Curtea a observat că instanţele naţionale s-au referit expres la dreptul reclamantului la respectul vieţii sale private şi principiile legale aplicabile. Curtea de apel a făcut trimitere la Directiva UE şi la principiile stabilite în aceasta, în particular necesitatea, scopul specificaţiei, transparenţa, legitimitatea, proporţionalitatea şi securitatea. Instanţele naţionale, de asemenea, au examinat dacă procedurile disciplinare au fost realizate într-o manieră contradictorie şi dacă reclamantului i-a fost oferită posibilitatea de a-şi prezenta propriile argumente. Totuşi, instanţele naţionale au omis să stabilească dacă reclamantul a fost notificat în prealabil despre posibilitatea că angajatorul său poate introduce măsuri de monitorizare, şi de natura acestor măsuri. Instanţa de sector a observat doar că salariaţilor le-a fost atrasă atenţia asupra faptului că cu puţin timp înainte de sancţionarea disciplinară a reclamantului, un alt angajat a fost concediat pentru utilizarea internetului, telefonului şi copiatorului în scopuri personale.

Curtea de Apel a constatat că el a fost atenţionat că nu poate folosi resursele companiei în scopuri personale. Curtea considerând standardele internaţionale şi europene, pentru a se califica ca notificare prealabilă, atenţionarea urmează a fi realizată înainte de iniţierea monitorizării, în special când vizează accesarea conţinutului comunicărilor salariaţilor.

Curtea a concluzionat că reclamantul nu a fost informat în prealabil despre întinderea şi natura monitorizării angajatorului, sau posibilitatea că angajatorul poate avea acces la conţinutul mesajelor. Scopul monitorizării şi gradul de intruziune în intimitatea reclamantului, această chestiune nu a fost examinată de către instanţele naţionale, deşi angajatorul a înregistrat toate comunicările reclamantului pe durata monitorizării în timp real şi a printat conţinutul acestora.

Instanţele naţionale nu au efectuat o evaluare suficientă dacă au existat motive legitime care să justifice comunicărilor reclamantului. Instanţa de sector s-a referit, în particular, la necesitatea de a evita deteriorarea sistemelor IT a companiei sau survenirea răspunderii companiei în cazul activităţilor online ilegale. Totuşi, aceste exemple pot fi privite ca teoretice, din moment că nu exista nici o sugestie că reclamantul a expus compania la astfel de riscuri.

În plus, instanţele naţionale nu au examinat în mod suficient dacă scopul urmărit de angajator putea fi atins prin metode mai puţin intruzive decât accesarea conţinutului comunicărilor reclamantului. Mai mult decât atât, instanţele nu au luat în consideraţie seriozitatea consecinţelor monitorizării şi procedurile disciplinare ce au urmat, şi anume faptul că a fost concediat, el a primit cea mai severă sancţiune disciplinară. În final, instanţele nu au stabilit la ce moment a procedurilor disciplinare angajatorul a accesat conţinutul relevant, în particular dacă el a accesat conţinutul în timpul când a somat reclamantul să dea explicaţii pentru utilizarea resurselor companiei.

Luând în consideraţie cele expuse, Curtea a concluzionat că autorităţile naţionale nu au protejat în mod adecvat dreptul reclamantului la respectul vieţii sale private şi a corespondenţei şi ca consecinţă au eşuat să asigure un echilibru just dintre interesele concurente.

 

Post a Comment

Your email address will not be published.