Homepage / Social / Viata artificiala vs. moartea legala.
Date ingrijoratoare privind consumul de droguri Oficial, apare al treilea sex! Instanta constitutionala respinge vaccinarea obligatorie? MARILE INUMANITATI: Masacrul din Nanking MARILE INUMANITATI: Masacrul din Noaptea Sf. Bartolomeu Instanta: Politistii raspund patrimonial pentru greselile facute Decizie controversata: doi morti si autorul liber! Cum poti detine legal o arma? Concubinajul produce consecinte juridice Trecerea contributiilor la salariat, este neconstitutionala si incalca drepturile omului ! Cancerul vindecat cu droguri? Biserica spune DA tatuajelor ! Pericol iminent: substante interzise in fructe! Ce face dependentul de droguri, din ziua arestarii Angajator obligat sa plateasca ratele bancare ale angajatului Folosirea pozelor altei persoane pe facebook, fapta ilicita Perchezitie: Pot filma daca intra in casa? ACHITAREA pentru conducerea unui vehicul fara permis si sub influenta alcoolului Inchisoarea cu executare pentru accesarea unui cont de facebook. Nota critica SCUZA PROVOCARII – CIRCUMSTANTA ATENUANTA LEGALA? Vaccinarea obligatorie, permisa de CEDO? Accesarea telefonului mobil al altuia, constituie infractiune? Drepturile Omului TV: Dezastru ecologic in Bucegi. Constructii neautorizate. Obligatia instantei de a verifica proportionalitatea masurii demolarii. Cele mai crude metode de tortura Inregistrarile facute de parti, pot fi folosite in procesele civile? Dreptul de a cere stergerea numelui din motoarele de cautare. CEDO: Alienare părintească; împiedicarea unui parinte de a-si vizita copilul. CEDO: pasivitatea autoritatiilor in fata violenței domestic CEDO: Comunicarea citatiei prin afisare, incalca dreptul la un proces echitabil. CEDO: Neaudierea martorilor de catre ultima instanta, incalca art. 6 din Conventie. Motivare superficiala a unei hotarari judecatoresti; Sanctiune, aplicarea directa a reglementarile internationale. Infectiile intraspitalicesti, cauză a 70% din decesele inregistrate in serviciile de chirurgie generala. Neinformarea loiala. Fals informatic. Crearea unui cont Facebook cu un continut denigrator la adresa unei persoane. CEDO: Cand este ilegala monitorizarea angajatului in timpul programului. Dreptul la un mediu sanatos. Taierea ilegala a padurilor Alienarea parentala; Tratamentul juridic – decaderea din drepturile parintesti. Viata artificiala vs. moartea legala. CJUE: Fluctuațiile cursului valutar. Consecinte in contractele de credit. Despagubiri acordate pe viata unui fost angajat ce folosise telefonul mobil la serviciu Utilizarea dronei, fapta penala sau nu ? Legalitatea sistemelor de supraveghere video Imbolnavirea in urma unui vaccin. Proba. Dreptul la hrana adecvata Perioada detentiei, considerata vechime in munca

Social

Viata artificiala vs. moartea legala.

Premisă: Corpul uman reprezintă un ansamblu de sisteme, care la rândul lor sunt alcătuite din organe, formate din țesuturi, ce sunt alcătuite din celule, unite între ele printr-o substanță intra-celulară, iar finalmente, putem observa cum celula reprezintă unitatea de bază a organismului

Acest întreg “mecanism” (organismul uman), funcționează datorită unui permanent consum de energie, furnizat prin așa-numitul metabolism intermediar[i], care, în puține cuvinte, reprezintă un proces de oxidare intracelulară ce se desfășoară numai în prezența oxigenului, din care fapt, putem trage concluzia că oxigenul reprezintă factorul esențial pentru aceste transformări.

Drept urmare, lipsa acestui agent principal “oxigenul” conduce la moartea celulelor, si implicit a tuturor agregatelor create de acestea, respectiv a țesuturilor, a organelor și în final a întregului organism.

Totuși, știința medicală consemnează că, rezistența diferitelor părți componente ale organismului față de lipsa oxigenului este diferită, de unde și concluzia că unele celule pot muri înaintea altora, sau după cum s-a afirmat deși trăiesc în ansamblu, celulele, organele mor separat – CI.Bernard, de unde si aserțiuni ca “Moartea întregului este făcută din mai multe morți[ii].

Mai interesant este că apare și conceptul de “viață artificială” mai exact, atunci când, deși încetată activitatea cerebrală (moartea cerebrală) totuși, funcțiile cardio-respiratorii, sunt menținute artificial, mai exact,  prin ventilaţie mecanică, cordul poate continua să funcţioneze încă multe zile, sau cum popular se spune “este ținut la aparate” .

Or, în acest context, apar mai multe dileme, ce se cer a fi dezbătute, și mai apoi lămurite, cum ar fi:

Problema juridică, generală: în contextul în care, știința medicală, admite că “se poate muri prin creier, inimă sau plămân[iii], (moartea biologică, moartea clinică și moartea cerebrală) se pune întrebarea firească, care este momentul, în care, din punct de vedere legal, persoana este considerată decedată ? aceasta evident, în ipoteza în care, moartea celor trei organe vitale se produce în mod succesiv, cu intercalări temporare, uneori, după cum vom vedea, important.

Apoi, deși aparent redundantă, problema juridică specială, ce se cere a fi lămurită, în mod explicit, este dacă în timpul “vieții artificiale” (moarte cerebrală, urmată de menținerea artificială a funcțiilor cardio-respiratorii) persoana aflată într-o asemenea situație, mai este ori nu, considerată în viață, din punct de vedere legal?

Contextual, se impune a aminti că, începând cu anul 1960 conceptul de moarte s-a modificat substanţial. Astfel, dacă până atunci, decesul era stabilit folosindu-se criterii cardiovasculare, mai exact, decesul era declarat în momentul în care inima se oprea şi respiraţia înceta, o dată cu apariția conceptului de “moarte cerebrală” apărut în Franţa în 1959, lucrurile am putea spune că “s-au complicat”.

Istoria științei medicale, este marcată de momentul în care, medicii Mollaret şi Goulon au publicat un set de condiţii care defineau aşa-numita “coma depasse” (coma depăşită) [iv] În 1968, Comitetul Ad Hoc al Şcolii Medicale Harvard pentru Examinarea Definiţiei Morţii Cerebrale a publicat propriul raport, iar din acel moment moartea cerebrală a fost recunoscută la nivel mondial[v].

Concret, pentru a determina mai exact ipoteza avută în vedere, se cere a face deosebirea dintre cele trei situații “de moarte”, anume:

  1. Moartea clinică, ce se caracterizează prin încetarea funcțiilor vitale (cardio-circulatorie și respiratorie) dar, unde, creierul încă nu a fost cuprins, fiind cunoscute situații de reversibilitate;
  2. Moartea cerebrală, ce se caracterizează de această dată, prin încetarea activității cerebrale (întrerupe ireversibil toate funcţiile sistemului nervos central, inclusiv cea a trunchiului cerebral[vi]) făcând însă mențiunea că celelalte funcții, cardio-respiratorii sunt susținute în mod artificial, în așa-numita viață artificială, stare ireversibilă; și,
  3. Moartea somatică (biologică), ce se caracterizează, atât prin încetarea funcțiilor vitale (cardio-respiratorii) cât și, prin apariția leziunilor ireversibile la nivelul sistemului nervos central.

Prin urmare, perioada de “viață artificială” este întâlnită în cazul morții cerebrale, care marchează începutul acesteia, și dăinuie până la instalarea morții somatice, anume, încetarea completă, inclusiv a funcției cardio-respiratorii. Ca durată “viața artificială” se poate întinde de la câteva ore, la câteva săptămâni[vii],

Răspunsul la întrebarea dacă, cel “ținut” în viața artificială, mai este considerat “în viață” ? dezleagă o serie de “dileme” juridice, începând cu cea mai importantă, anume dacă mai putem vorbi despre existența ori încetarea, capacității juridice a persoanei, cu întreaga suită de consecințe juridice patrimoniale și nepatrimoniale, și ajungând la subiecte, aparent “fanteziste” dar, deloc îndepartate de realitate, anume o ipoteză sumbră în care, un terț, fără drept, ar “deconecta aparatele”, oare ar putea fi acesta acuzat de omucidere, ori nu?

Nu pot să nu remarc o inerție a legiuitorului față de aspectul discutat, câtă vreme, codul civil, principalul act normativ în materie civilă, care, teoretic, ar trebui să marcheze cu claritate momentul de început și de sfârșit al persoanei, tradus prin conceptul de capacitate civilă, se limitează a consemna că aceasta “începe la naşterea persoanei şi încetează odată cu moartea acesteia[viii]”; dar care moarte (somatică, cerebrală) ?!?.

De aceea, este necesar a stabili, momentul “morții legale”, mai precis, momentul exact (clipa, secunda) când persoana este considerată decedată din punct de vedere juridic.

Demersul firesc în “lămurirea” acestei posibile dileme, este acela de a scruta printre normele legale și a identifica pe cele ce reglementează, direct ori indirect, aspectul ce-l avem de “lămurit”.

Astfel, norma legală cea mai relevantă și care ne “luminează” este reprezentată de Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, care, în titlul VI Cap. II. tratează problematica legată de “Donarea şi donatorul de organe, ţesuturi şi celule de origine umană” unde, cum era și firesc, la  articolul  147 alin. 1, se definește noțiunea de donator decedat ca fiind fie persoana la care s-a constatat încetarea activității cardio-respiratorie, iresuscitabilă şi ireversibilă (moarte somatică), fie, persoana cu activitate cardiacă, dar la care s-a constatat încetarea ireversibilă a tuturor funcţiilor creierului (moartea cerebrală), conform protocolului de declarare a morţii cerebrale.

Din acest text legal, putem trage concluzia existenței celor două forme de moarte legală, ce sunt marcate fie de moartea somatică fie de cea cerebrală, dar, numai după momentul declarării acesteia.

De amintit aici, faptul că în 1980, în Statele Unite ale Americii a fost adoptată o lege numită “Determinarea Uniformă a morţii” prin care, la secţiunea 1, o persoană era considerată decedată dacă se află în moarte cerebrală[ix].

O dată stabilit faptul că moartea cerebrală reprezintă din punct de vedere juridic, și momentul morții persoanei, totuși, se impune a lămuri și momentul în care se consideră ca fiind “instalată” moartea legală, aceasta deoarece, declararea morții cerebrale, se face prin realizarea unor proceduri, mai exact:

Diagnosticul morţii cerebrale se stabileşte pe baza următoarelor criterii: 1. absenţa reflexelor de trunchi cerebral; 2. absenţa ventilaţiei spontane, confirmată de testul de apnee (la un Pa CO(2) de 60 mmHg); 3. traseu electroencefalografic care să ateste lipsa electrogenezei corticale sau angiografia celor 4 axe vasculare carotidiene ori scintigrafia cerebrală cu technetiu sau angioCT cranian care să ateste lipsa circulaţiei sanguine intracerebrale.

Acest prim set de examinări care confirmă moartea cerebrală, se repetă la un interval de cel puţin 6 ore pentru adulţi. Pentru copii, intervalul este de 48 de ore, pentru nou-născutul cu vârsta între 7 zile şi 2 luni, 24 de ore pentru copilul cu vârsta între 2 luni şi 2 ani şi 12 ore pentru copilul cu vârsta între 2 şi 7 ani. Pentru copiii cu vârsta peste 7 ani, intervalul este acelaşi ca la adulţi. Cu amendamentul că, la nou-născutul cu vârsta mai mică de 7 zile nu se declară moartea cerebrală[x].

Prin urmare, momentul exact al morții cerebrale și implicit, al morții legale, îl reprezintă ora la care s-a efectuat cea de-a doua examinare prin care a fost confirmată moartea cerebrală, aceasta fiind și ora decesului persoanei fizice.

Concluzionând: moartea cerebrală reprezintă momentul în care încetează capacitatea de folosință a persoanei fizice, altfel spus, din acest moment, persoana este considerată ca fiind decedatăn din punct de vedere legal (juridic), chiar dacă, faptic, funcțiile cardio–respiratorii sunt menținute artificial, altfel spus, în ciuda existenței “vieții artificiale”.

Av. Artin Sarchizian

www.sarchizian.ro

[i] Reprezintă,  pentru ansamblul reacțiilor enzimatice celulare care transformă moleculele provenite din alimente în molecule utilizabile la nivel celular. Conform http://www.dictio.ro/medical/metabolism-intermediar

[ii] Valentin Iftenie; Dan Dermengiu, Medicina legală, ed. CH Beck, p.44.

[iii] Teza, desprinsă din teoria trepiedului vital formulat de Marie Franciois Xavier Bichat, medic și anatomo-fiziolog francez, 1771-1802.

[iv] Lamb D. Organ Transplants and Ethics, London, Avebury, 1996; 32 and Jouvet, 1959:805.citat de DAN ADRIAN LUSCAL, în Aspecte etice şi legislative ale donării şi transplantului de organe şi ţesuturi, sursa: file:///C:/Users/user/Downloads/139-388-1-PB.pdf

[v] DAN ADRIAN LUSCAL, op cit.

[vi] I. Grinţescu; D. Tulbure, L.Mirea; Ra. Ungureanu; D. Ologoiu1-  Recomandări în diagnosticul şi menţinerea donorului aflat în moarte cerebrală, sursa http://www.atitimisoara.ro

[vii] Ibidem. P. 39.

[viii] Art.35 Cod Civil.

[ix] Uniform Determination of Death act. Available from URL: http://www.law.upenn.edu/bll/archives/ulc/fnact99/1980s/ udda80.html

[x] Anexa 3 la Legea nr. 95 din 14 aprilie 2006 (*actualizată*) privind reforma în domeniul sănătăţii

Post a Comment

Your email address will not be published.